CURAJ - virtutea lunii ianuarie.
CURAJUL devine FORȚĂ DE ELIBERARE.
Curajul este virtutea care face posibile celelalte
virtuți.
Curajul și încrederea în sine sunt două făclii care nu
mi se sting niciodată.
Sunt în stare cu răbdare să reiau mereu un exercițiu,
care în aparență n-a reușit de mai multe ori.
Stărui asupra dezvoltării curajului și neînfricării; nu
ignor ocaziile în care se pot dezvolta aceste virtuți.
Privesc în față cu calm un pericol.
Tind să înving greutățile fără șovăire.
Teama nu-mi ajută în nici o privință, nici nu-mi îngădui
să o am.; mă gândesc numai la ceea ce este de făcut.
În simțirea mea cea mai intimă, teama și pierderea
curajului îmi sunt lucruri imposibile.
Sufletu-mi râvnește să-și altoiască forța care se
dezvoltă în naturile curajoase și lipsite de frică.
Sunt apărat de arătarea lumii în deplina sa lărgire
atât timp cât sunt slab, nepregătit, ca să nu fiu copleșit la privirea pe care
nu o pot suporta încă.
Curajul stăpânitor mă fac gata să suport această arătare,
eliberându-mă.
Cultiv curaj și neînfricare în forul cel mai intim al
gândirii.
Mă învăț să nu descurajez în fața nereușitelor.
Chiar de n-am izbutit, voi încerca din nou, de parcă nu
s-ar fi întâmplat nimic.
Ajung la convingerea că izvorul energiilor din lume este
nesecat; acestea mă înălță și susțin ori de câte ori firea pământească mi-e slabă
și vlăguită de putere.
Sunt capabil să trăiesc cu fața îndreptată spre viitor
și nu mă las tulburat de nici o experiență a trecutului.
Datorită experiențelor vieții, îmi crește în mod
firesc încrederea în sine, curajul și statornicia; asta e proba focului
înscrisă în viața însăși.
Învăț să suport cu noblețe, liniște și neînfrântă
putere suferința, decepția, nereușita.
Prin proba focului consolidez adevărata încredere, curajul
superior, mărinimia veritabilă, perseverența autentică.
#virtute #curaj #antroposofia