O perspectivă asupra libertății și împăciuirii

Majoritatea teoriilor sau abordărilor privind etica și gândirea, capacitățile acesteia și conexiunile cu voința umană nu reușesc să satisfacă și să se alinieze cu convingerile naturale ale individului care apreciază adevărul și armonia, cu ceea ce percepe el ca fiind corect în experiența umană.

O astfel de persoană simte o ferventă dorință de a fundamenta convingerile sale în adevărul gândirii, dar și în beneficiul și semnificația propriilor sale impulsuri volitive.

Este o dorință irezistibilă în care se implică cu toată hotărârea și prin eforturi sincere de introspecție.

Scopul este de a aduce această fundamentare nu prin abstractizări filosofice, ci printr-o observație sinceră a propriei vieți sufletești.

Rezultatele muncii, a reflectărilor și eforturilor sincere de introspecție psihologică sunt cu adevărat eliberatoare, aduc împăcare.

Asta pentru că individul devine ferm convins că poate avea încredere în propria sa gândire și să se sprijine pe impulsurile sale volitive.

În forma sa pură, gândirea intuitiv-sinceră este o sursă de adevăr, iar acesta, fiind asimilat, educă dorințele, adică impulsurile volitive.

Rezultatul gândirii nu este o "Fata Morgana", o iluzie subiectivă și trecătoare.

Fructul gândirii, prin interacțiunea cu celelalte aspecte ale sufletului uman, îl consolidează pe om la nivel psihic, îmbogățindu-i trăirile și susținându-i voința.

În același timp, gândirea însăși este îmbogățită și întărită de aceste experiențe.

Structura volitivă pură a omului rezonă cu adevărul adus de gândire.

În intimitatea sa centrală, omul devine conștient de adevăratele sale dorințe, care vibrează și rezonează în armonie cu adevărul lumii.

În puritatea sa, impulsurile volitive se contopesc cu adevărul descoperit de gândire.

Omul devine din ce în ce mai conștient de caracterul armonios al pornirilor sale lăuntrice.

Individul atinge apogeul sincerității sale.

El descoperă plăcerea și bucuria binelui, simțul adevărului, dorința intrinsecă a armoniei.

Omul cu adevărat se află acum pe propriile sale picioare, necondus de "mânuța" opiniilor sau voinței altora.

El are capacitatea de a se schimba conform propriei convingeri, având puterea de a-și depăși pornirile nedorite.

Astfel de frământări și confruntări transformă individul. Ele devin cu adevărat "urechea acului" prin care, într-un fel sau altul, fiecare ar trebui să treacă pe parcursul căii sale de devenire și dezvoltare.

Exprimată lapidar, parcurgerea acestei căi ar suna așa: Ascultă-ți conștiința; și fă ceea ce vrei cu adevărat; și astfel vei realiza binele, o manifestare autentică și liberă a binelui în viața ta.

#libertate, #eliberare, #impacare, #pace, #cautare,